„Nu mai joc!” „Nu e corect!” „Eu trebuia să câștig!”
Dacă ai un copil care se enervează imediat când pierde, probabil ai văzut deja spectacolul: o piesă de puzzle aruncată, o tablă de joc răsturnată sau un „nu mai vreau să mă joc niciodată!” spus cu multă convingere. La început poate fi tentant să-i spui că nu contează cine câștigă. Dar pentru copil chiar contează. El încă învață ce înseamnă să pierzi, să greșești și să nu fii cel mai bun de fiecare dată.
În loc să încercăm să-i eliminăm frustrarea, îl putem ajuta să o suporte puțin câte puțin. „Știu că voiai să câștigi. E greu când pierzi.” Uneori, faptul că îi recunoaștem supărarea este mai util decât o explicație despre cum „nu este important să câștigi”. Și putem să-l lăsăm să vadă că și adulții pierd.
Dacă jucăm un joc împreună și spunem cu voce tare „Of, chiar voiam să câștig!”, copilul descoperă că dezamăgirea este normală. Important este ce facem după ea: mai încercăm, râdem, felicităm câștigătorul și mergem mai departe. Poveștile pot ajuta și ele. Un personaj care pierde, greșește sau nu reușește din prima poate fi un model mult mai ușor de acceptat decât un sfat venit direct de la adult.
Putem chiar să-l întrebăm: „Tu ce ai fi făcut în locul lui?” Iar uneori, o carte personalizată poate avea un efect și mai puternic. Când copilul se vede pe el în rolul principal, poate descoperi un lucru important: eroul unei povești nu este cel care câștigă de fiecare dată. Este cel care continuă povestea după ce lucrurile nu ies cum voia el.
Până la urmă, nu vrem să creștem copii cărora nu le pasă dacă pierd. Vrem copii care pot spune: „Sunt supărat că am pierdut. Dar mai încerc o dată.” Asta înseamnă, de fapt, să înveți să pierzi.
