Uneori începe chiar de seara. Copilul întreabă dacă mâine este grădiniță, apoi încearcă să găsească motive pentru care ar putea rămâne acasă. Dimineața, lucrurile devin și mai dificile: nu vrea să se îmbrace, nu vrea să plece, iar despărțirea de la ușa grădiniței se termină cu lacrimi.
Pentru părinte, este greu. Mai ales când știi că, după ce pleci, copilul se liniștește și își vede de zi. Dar în momentul despărțirii, emoția lui este cât se poate de reală. De multe ori, copilului nu îi este neapărat frică de grădiniță. Îi este greu să se despartă de tine. Sau îi este teamă de ceva ce nu știe încă să explice: un coleg, o educatoare, zgomotul, faptul că nu știe ce urmează sau pur și simplu faptul că trebuie să stea câteva ore fără mama și tata.
De aceea, poate ajuta să vorbiți despre grădiniță și în momentele în care copilul este liniștit, nu doar dimineața, când toată lumea se grăbește. Întreabă-l ce îi place acolo, ce nu îi place, cu cine se joacă și care este momentul cel mai greu din zi. Uneori, răspunsurile sunt mai simple decât ne imaginăm. Și rutina contează mult. Copilul poate fi mai liniștit atunci când știe ce urmează: ne trezim, ne îmbrăcăm, mâncăm, mergem la grădiniță, iar după-amiază mama sau tata vine să-l ia. Repetată zi de zi, această predictibilitate îi poate da sentimentul că lucrurile sunt sub control.
O altă idee care poate ajuta este o poveste despre grădiniță. Copilul poate urmări un personaj care trece prin aceleași emoții ca el: îi este dor de părinți, se teme la început, apoi descoperă colegi, jocuri și lucruri noi. Poveștile îi permit să vorbească despre ce simte fără să fie întrebat direct „De ce ți-e frică?”. Iar dacă personajul principal poartă chiar numele copilului, povestea poate deveni și mai apropiată. O carte personalizată despre prima zi de grădiniță sau despre o aventură la grădiniță poate fi, în același timp, un cadou frumos și un mod de a-l ajuta să se familiarizeze cu o experiență nouă.
Nu trebuie să-l convingem că grădinița este minunată dacă el nu o simte încă așa. Poate fi suficient să-i spunem: „Știu că îți este greu. Și totuși, hai să încercăm împreună.” Uneori, curajul unui copil începe exact de aici
