Gelozia dintre frați poate apărea chiar dacă părinții încearcă să fie cât mai corecți. Uneori începe după nașterea unui frățior, alteori apare mai târziu, din lucruri aparent mici: cine primește primul desert, cine stă lângă mama, cine primește o jucărie nouă sau cine a fost lăudat. Pentru copil, însă, miza este rareori jucăria sau desertul. De multe ori, întrebarea din spatele reacției este mult mai simplă: „Mai sunt eu la fel de important pentru tine?” „Nu ai voie să fii gelos pe fratele tău” nu prea funcționează. Copilul nu poate decide pur și simplu să nu simtă ceva.
Mai util este să recunoști emoția fără să aprobi orice comportament care vine din ea: „Înțeleg că ești supărat pentru că fratele tău a primit asta. E greu când simți că el are mai mult.” Asta nu înseamnă că trebuie să-i dai imediat ceea ce cere. Înseamnă doar că îi arăți că emoția lui poate fi spusă și ascultată. Uneori, câteva minute în care copilul îl are pe unul dintre părinți numai pentru el pot face mai mult decât o mulțime de explicații. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. O plimbare, o poveste citită împreună, un joc sau pur și simplu câteva minute în care copilul simte că are toată atenția ta. Pentru el, mesajul este important: „Nu trebuie să concurez cu fratele meu pentru locul meu în familia asta.” „Uite ce cuminte este fratele tău.” „El își strânge jucăriile.” „Tu de ce nu poți să faci ca sora ta?”
Chiar dacă par observații nevinovate, comparațiile pot alimenta exact competiția pe care încercăm să o reducem. Copiii au nevoie să simtă că sunt apreciați pentru ceea ce sunt ei, nu că trebuie să câștige permanent în fața fratelui sau surorii. Gelozia este uneori greu de explicat unui copil. O poveste poate face conversația mai ușoară. Un personaj care se simte dat la o parte, care crede că nimeni nu-l mai iubește sau care se supără atunci când altcineva primește atenție poate deveni un punct de pornire. „Tu ce crezi că simțea?” „Ți s-a întâmplat vreodată ceva asemănător?” Este mai ușor să vorbești despre o emoție atunci când ea aparține, la început, unui personaj. Cărțile personalizate sunt interesante tocmai pentru că pot porni de la lumea copilului. Personajul principal poate avea numele lui, iar povestea poate pune în centru lucruri apropiate de experiențele sale. Pentru un copil care are un frate sau o soră, o astfel de poveste poate fi și o ocazie de a vorbi despre familie, iubire, rivalitate, prieteni și locul fiecăruia în familie. Nu trebuie să-i explici prin carte că „nu are motive să fie gelos”. Mai important este să-i oferi o poveste în care să se poată recunoaște.
