Pentru un părinte, poate fi greu de auzit. Mai ales când știi cât de mult îți iubești copiii și simți că faci tot ce poți pentru fiecare dintre ei. Totuși, pentru un copil, apariția unui frate sau a unei surori poate schimba foarte multe. Dintr-odată, nu mai are părinții doar pentru el. Trebuie să împartă atenția, timpul, jucăriile, spațiul și uneori chiar lucrurile care până atunci îi aparțineau în exclusivitate.
De aici pot apărea replici precum „Nu vreau să mă joc cu el!”, „De ce îi cumperi lui și mie nu?” sau chiar comportamente care par intenționat rele: țipete, ceartă, împins, stricat jucării.
Primul lucru pe care îl putem face este să nu transformăm gelozia într-o vină. Copilul nu este „rău” pentru că este gelos. De multe ori, încearcă să spună ceva ce nu știe încă să exprime altfel: „Mi-e teamă că nu mai sunt la fel de important pentru tine.”
Asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm orice comportament. Putem pune limite clare și, în același timp, să recunoaștem emoția din spatele lor: „Înțeleg că ești supărat că fratele tău a primit atenție. Dar nu este în regulă să-l lovești.”
Contează mult și momentele în care copilul are părintele doar pentru el. Nu trebuie să fie ore întregi. Uneori, zece minute în care lăsăm telefonul deoparte și facem exact ce își dorește copilul pot transmite un mesaj foarte puternic: „Sunt aici. Te văd. Ești important pentru mine.”
Și poveștile pot ajuta.
Copiii se recunosc adesea în personaje care trec prin situații asemănătoare. Un personaj care descoperă că poate fi iubit chiar dacă atenția părinților se împarte, care învață să-și exprime furia sau care ajunge să vadă un frate nu doar ca pe un rival, ci ca pe un posibil partener de aventură, poate deschide o conversație pe care copilului îi este greu să o înceapă direct.
Uneori e mai ușor să întrebăm „Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui?” decât „De ce ești gelos pe fratele tău?”
Iar o poveste personalizată poate face această experiență și mai apropiată de copil. Când își vede propriul nume într-o aventură, copilul nu mai privește problema doar din exterior. Poate să se recunoască în personaj, să-i observe emoțiile și să descopere, fără să simtă că primește o lecție, alte moduri de a reacționa.
Gelozia dintre frați nu dispare întotdeauna repede. Și nici nu trebuie să dispară complet. Frații se vor certa. Vor fi momente în care unul va simți că celălalt primește mai mult. Vor exista comparații și „Nu e corect!”. Important este ca, în toate acestea, copilul să simtă că locul lui în familie nu este pus în pericol.
Poate că uneori are nevoie să audă foarte simplu:
„Nu trebuie să fii mai bun decât fratele tău. Ești tu. Și ești la fel de important pentru mine.”
Este o temă bună pentru strategia noastră deoarece răspunde unei probleme concrete a părintelui, iar cărțile apar ca soluție posibilă, nu ca reclamă.
