„M-am plictisit!” Poate fi una dintre cele mai auzite replici într-o casă cu copii. Abia a început un joc și deja nu mai are chef. A început un puzzle și după câteva minute îl lasă. Desenează puțin, apoi se ridică. Primește o carte și, după două pagini, spune că s-a plictisit. Primul lucru pe care îl putem face este să nu considerăm automat că este ceva în neregulă. Copiii au, pur și simplu, mai puțină răbdare decât adulții și sunt foarte atrași de lucrurile care se schimbă repede și le oferă imediat ceva nou.
Dar răbdarea se poate exersa. Nu prin „Stai cuminte și termină ce ai început!”, ci prin lucruri mici, care îi dau copilului ocazia să descopere că merită să continui chiar și atunci când nu mai este totul nou și interesant. Suntem tentați să intervenim imediat când copilul spune că se plictisește. Îi dăm o jucărie, pornim un desen animat sau găsim rapid o activitate. Dar plictiseala nu este neapărat un dușman. Din ea pot apărea jocuri inventate de copil, întrebări, povești și tot felul de idei la care nu ar fi ajuns dacă ar fi primit imediat o activitate pregătită. Uneori, „M-am plictisit!” poate fi începutul lui „Uite ce am inventat!”.
Dacă vrei să-l apropii de lectură, nu este nevoie să-i pui în față o carte lungă și să-i spui să o termine. Alegeți împreună ceva care îl interesează. Citiți câteva pagini. Opriți-vă când este încă curios. Mai ales la început, este mai important să rămână cu impresia „Mai vreau” decât cu „În sfârșit s-a terminat”. O poveste bună poate exersa răbdarea fără ca cel mic să simtă că face un exercițiu. Într-o poveste, lucrurile nu se întâmplă toate deodată. Personajul are o problemă, încearcă ceva, greșește, caută o soluție și abia apoi află ce se întâmplă. Copilul trebuie să aștepte următoarea pagină. Și tocmai aici este partea frumoasă: vrea să aștepte, pentru că vrea să afle ce urmează. De aceea, cărțile pentru copii pot fi un exercițiu foarte natural pentru atenție și răbdare. Nu trebuie să-i explici că „acum îți dezvoltăm capacitatea de concentrare”. Pur și simplu citiți o poveste.
Pentru un copil care își pierde repede interesul, faptul că se regăsește în poveste poate fi un motiv în plus să rămână atent. O carte personalizată, în care își vede numele și devine personajul principal, poate transforma lectura într-o experiență mult mai personală. Nu mai citește doar despre „un copil care a plecat într-o aventură”, ci despre el. Iar întrebarea „Oare ce se întâmplă mai departe cu mine?” poate fi suficientă pentru încă o pagină. Poate încă una. Și încă una. Până când copilul descoperă singur ceva important: uneori merită să nu renunți imediat.
